Febra de fan - Polinoza

Termenul de polinoza (popular „febra de fan”) desemneaza alergia la polen, care se manifesta in special cu rinoree. Polinoza poate sa apara in diferite perioade ale anului, in functie de intervalele de polenizare specifice. Simptomele tipice sunt : mancarimi la nivl ocular, lacrimare, conjunctivita, rinoree si stranut. Rinita alergica poate sa duca si la un astm bronsic de etiologie alergica. Persoanele alergice la polen se mai plang de probleme de concentrare si insomnii.

Persoanele care sufera de polinoza pot dezvolta, in timp, reactii alergice la unele alimente. O astfel reactie incrucisata apare datorita asemenarilor moleculare dintre polen si anumite proteine din alimente, la care organismul raspunde tot printr-o reactie alergica. Se cunoaste exemplul tipic al persoanelor alergice la polenul de mesteacan care dezvolta ulterior o alergie fata de alune.

Ca si in cazul altor alergii, primul pas terapeutic in polinoza il reprezinta evitarea contactului cu factorii alergeni, in speta cu plantele declansatoare si polenul acestora. Pentru ameliorarea simptomelor acute din polinoza exista foarte multe medicamente. Singurul tratament etiologic al polinozei il constituie hiposensibilizarea.

Definitie

Polinoza reprezinta o alergie la polenul diferitelor plante. Polenul se transmite pe caleea aerului si provoaca, la contactul cu mucoasa nazala sau oculara, o reactie alergica imediata (de tip 1).
Simptomatologia se manifesta de obicei sezonier si cedeaza in perioadele cu ploaie.

Etiologie

Polinoza poate fi declansata de polenul diferitelor tipuri de plante, cum ar fi: graminee (secara), ierburi, pomi (mesteacan, stejar), arbusti (alunul) si plante medicinale (pelinul negru). In functie de perioadele de polenizarea ale acestor plante, polinoza poate sa apara de mai multe ori pe an.

De obicei polinoza se asociaza si cu o reactie incrucisata la alimente care contin proteine a caror structura moleculara e similara cu a alergenului polen. Se intampla adesea ca persoanele alergice la polenul de mesteacan, de exemplu, sa reactioneze alergic si la alune.

Manifestari clinice

Simptomele tipice din polinoza sunt : lacrimarea, senzatia de arsura la nivel lacrimal, stranut, rinoree, nas infundat, tuse, gat iritat, reactii alergice ale pielii (inflamari si roseata). Pot sa apara de asemenea probleme de concentrare si de somn. Cazurile grave se asociaza cu dispnee si pot duce la astm bronsic de etiologie alergica. Riscul persoanelor alergice la polen de a se imbolnavi de astm este 3 ori mai mare decat al celor non-alergice.

In paralel cu reactiile alergice specifice, polinoza poate determina si o hipersensibilitate nazala fata de factori iritanti nespecifici cum ar fi fumul de tigara, praf, substante mirositoare, schimbari de termperatura, care se manifesta prin stranut.

Diagnostic

Diagnosticarea polinozei se face in functie de momentul si locul declansarii simtomatologiei alergice. Probabilitatea diagnosticului de polinoza creste foarte mult daca simptomele apar in anumite perioade de polenizare.

Pentru identificarea alergenului specific polinozei se efectueaza un test alergic (Pricktest), care consta in picurarea unor extracte standard de polen pe brat sau pe spate, dupa care pielea este stimulata cu ajutorul unui ac exact sub picatura. In cazul ueni polinoze locurile respective se inrosesc si se inflameaza usor dupa 15-20 de minute.

Acest test poate fi confirmat cu ajutorul unei analize sangvine a anticorpilor impotriva fiecarui alergen. In cazurile speciale se poate face un test de provocare prin introducerea alergenilor respectivi in cavitatea nazala. Datorita faptului ca riscul de reactii alergice severe este crescut, se recomanda ca efectuarea acestui test sa se faca doar in cazul  in care pacientul poate benefician ulterior de cel putin  o jumatate de ora de supraveghere.