Functie de debutul acestora, se cunosc mai multe categorii de cataracte: congenitale (prezente inca de la nastere), infantile (care debuteaza in prima copilarie) sau cataracte ale adultului. Functie de aspectul evolutiv, cataractele pot fi stationare sau progresive. De asemenea, daca ar fi sa le clasificam functie de etiologie, ele pot fi idiopatice (cum sunt cele instalate la persoanele varstnice), congenitale (cele existente inca de la nastere) sau secundare altor afectiuni (boli infectioase, boli neurologice, boli genetice) . Trebuie tinut cont de faptul ca, multe dintre bolile care afecteaza globul ocular, se pot insoti de cataracta: uveite, glaucom, tumori oculare, retinopatii.
Patogenie si cauze
Cristalinul este o lentila biconvexa, care nu prezinta vascularizatie si nici terminatii nervoase; cu toate acestea, cristalinul poate prezenta deficite de transparenta (cataracte), luxatii (deplasari) sau chiar subluxatii (deplasari partiale) . Cristalinul se poate opacifia odata cu imbatranirea organismului uman; acest tip de opacifiere afecteaza nucleul cristalinului; nucleul senescent nu doar ca se opacifiaza, insa capata si o coloratie galbuie. Un alt tip de cataracta este acela in care este afectata corticala lentilei; pot fi sesizate modificari ale procentajului de apa continuta in lentila, precum si perturbari ale echilibrului potasiului si calciului, dar si o scadere a cantitatii de vitamina C (substanta antioxidanta) de la acest nivel. De asemenea, opacifierea cristalinului este favorizata de scaderea eficientei mecanismelor de aparare impotriva radicalilor liberi, nocivi pentru cristalin. Lumina alba este capabila de a stimula producerea de radicali liberi la nivelul cristalinului; radicalii liberi jucand un rol foarte important in producerea si dezvoltarea cataractei.Radicalii liberi astfel generati, sunt capabili de a denatura moleculele de AND, generand pe aceasta cale, alterari ale proteinelor structurale; ulterior vor aparea formatiuni proteice greu solubile responsabile de aparitia opacifierii. Metabolismul energetic este si el afectat, prin diminuarea functiilor mitocondriilor – adevarate uzine energetice, la nivelul carora sunt sintetizate moleculele de ATP, necesare sintezelor proteice proprii.
Semne si simptome
La copii opacifierea se poate manifesta si izolat; insa putem vorbi de o adevarata cataracta doar atunci cand aceste opacifieri deprima acuitatea vizuala. Cataracta poate fi prezenta inca de la nastere (cataracta congenitala), ea putand fi diagnosticata functie de aspectul morfologic al cristalinului. Cataracta congenitala este o cauza importanta de orbire la copil; din fericire, statistic, mai putin de 1% dintre nou-nascuti au cataracta congenitala. Cataracta congenitala se poate constitui ca o boala izolata sau se poate asocia cu anumite anomalii metabolice sau sindroame malformative. Cataracta congenitala se poate asocia cu anomalii ale metabolismului fosfo-calcic si cu anomalii ale metabolismului lipidic, protidic sau glucidic.Studii recente au demonstrat faptul ca, infectiile cu virus herpetic, rubeola, toxoplasmoza sau deficitul de vitamine, pot fi incriminate in favorizarea aparitiei cataractei congenitale. Evolutia acestei forme de boala depinde de particularitatile disfunctiilor anatomice dar si de asocierea cu alte tipuri de morbiditati (oculare sau sistemice) . Cataracta totala sau cea unilaterala au de cele mai multe ori o evolutie nefavorabila, chiar si atunci cand pentru terapie sunt utilizate tehnici chirurgicale avansate.
Cataractele congenitale pot fi clasificate in urmatoarele categorii clinice:
- cataracta totala.
- cataracta unilaterala sau cataracta bilaterala.
- cataracta stationara sau evolutiva.
- cataracta lamelara sau nucleara.
- cataracta capsulara anterioara sau cataracta capsulara posterioara.
- cataracta polara anterioara sau cataracta polara posterioara.
O cataracta aparuta la un pacient adult se poate manifesta prin scaderea acuitatii vizuale pentru diastanta; paradoxal pacientul poate prezenta o crestere a acuitatii vizuale pentru vederea de aproape; de asemenea, subiectul acuza vedere incetosata, mai ales cand lumina din mediul in care activeaza nu este foarte puternica; pot aparea tulburari in ceea ce priveste perceptia culorilor –obiectele din jur sunt percepute ca fiind colorate in galben sau maroniu; diplopia (perceperea a doua imagini pentru acelasi obiect = vedere dubla), este o alta manifestare a cataractei adultului; si implicit, scaderea constanta a acuitatii vizuale, odata cu evolutia cataractei.
In toate formele clinice de cataracta, pacientul acuza scaderea acuitatii vizuale, tradusa subiectiv prin prezenta unui "val" situat inaintea obiectelor la care priveste. In cazul cataractei senile, atunci cand opacitatile sunt situate in centrul regiunii pupilare, tulburarile acuitatii vizuale se vor manifesta precoce; daca opacitatile sunt situate periferic, tulburarile de vedere se vor manifesta intermitent si tardiv. De asemenea, vederea este mult mai rapid afectata atunci cand aceste opacitati sunt situate pe fata posterioara a cristalinului. Notam faptul ca, toate aceste tulburari vizuale pot fi corelate cu profesia pacientului respectiv (exista profesii care solicita foarte mult functia vizuala) .
O cataracta care afecteaza un singur ochi, afecteaza tardiv vederea de ansamblu; scaderea acuitatii vizuale este sesizata subiectiv, abia atunci cand aceste opacitati se afla intr-un stadiu avansat de evolutie al bolii; de cele mai multe ori, cataracta unilaterala este depistata intamplator, la un examen oftalmologic de rutina. Procesul de evolutie al fenomenelor patologice, precum si procesul de pierdere al acuitatii vizuale pot avea loc lent-progresiv, sau in etape successive.
De asemenea, un pacient varstnic acuza scaderea vederii la distanta; aceasta de dataoreaza atat cataractei dar si unui anumit grad de miopie. Fotofobia in lumina difuza este o alta manifestare subiectiva relatata de catre pacientii cu cataracta; subiectiv ei pot avea senzatia de deformare a obicetelor privite, aflate la oarecare distanta, deficit ce poate fi ameliorat prin purtarea lentilelor fumurii. Cataracta periferica, produce manifestari de tulburare a vederii mai ales seara, cand lumina este mai slaba si pupila este dilatata; in contrast cu aceasta situatie, atunci cand opacitatile sunt situate central, vederea se poate ameliora seara, cand pulila este dilatata.
O alta manifestare caracteristica cataractei, o reprezinta perceperea de puncte negre in campul vizual (miodezopsii) ; aceste puncte negre pot fi diseminate pe intreaga arie a campului vizual; punctele negre aparute in cataracta sunt fixe – ele nu variaza ca localizare.
Adesea, pacientul prezinta vedere dubla (diplopie – doua imagini pentru acelasi obiect), mai ales pentru lucrurile de mici dimensiuni si stralucitoare; intreaga simptomatologie prezentata mai sus, va evolua si se va agrava, functie de progresia cataractei, chiar si pana la pierderea totala a vederii.
Daca cataracta este surprinsa in faza de debut, examenul realizat la lumina naturala, poate sa
nu evidentieze anomalii de transparenta ale cristalinului. Examenul cu lumina laterala poate conduce la evidentierea unor opacitati foarte fine ale cristalinului, aparute in aria pupilei; dilatarea pupilei si examinarea acesteia cu sursa de lumina laterala, poate conduce la decelarea opacitatilor dispuse posterior sau periferic. Aceste opacitati pot fi punctiforme sau asemanatoare unor spiculi, si au o coloratie albicioasa evidentiata pe un fond intunecat.
Cataracta diabetica se manifesta mai ales la persoanele tinere; ea este consecinta formelor grave de diabet, ce evolueaza rapid catre complicatii; cataracta diabetica afecteaza ambii globi oculari; dupa debut, opacitatile cristalinului se extind rapid in suprafata. Opacitatile din cataracta diabetica au o morfologie asemanatoare unor fulgi alb-cenusii, dispusi central sau periferic. Daca cataracta diabetica aparate la pacientii varstnici, este dificil de realizat diagnosticul diferential intre o cataracta senila si una diabetica; insa cu certitudine ca o cataracta senila se instaleaza mult mai rapid la persoanele cu diabet zaharat.
Insuficienta glandelor paratiroide si insuficienta gonadica pot genera anumite forme de cataracta. Cataracta care apare in hipoparatiroidie se mai numeste si "cataracta tetanica" - pacientul prezinta tetanie latenta, tulburari neuro-psihice, spasme musculare si spasme intestinale, tulburari circulatorii, precum si tulburari de vedere specifice cataractei. De obicei opacitatile sunt situate la nivelul corticalei cristalinului; ele pot imbraca un aspect punctiform; evolutia acestor opacitati poate fi diferita – ele pot avea un caracter stationar, sau pot evolua pana la opacifiere totala a cristalinului. Un astfel de pacient va prezenta la analizele de laborator o scadere marcata a calcemiei si o crestere semnificativa a fosfatemiei; de asemena, se constata scaderea cantitatii de calciu si fosfor eliminata prin urina finala. Daca tetania este tratata si supravegheata corespunzator (administrarea de calciu), evolutia cataractei tetanice poate fi stopata.
In pseudoparatiroidism poate aparea un tip de cataracta cu manifestari similare celei din hipoparatiroidism – aceasta se datoreaza ineficientei prathormonului asupra nefronilor; pacientul prezinta: hipocalcemie fara azotemie, semne de cataracta si semne clare de tetanie (spasme musculare si digestive), nanism, distrofii osoase, obezitate precum si retard mental. In tratamentul acestei forme de cataracta se recomanda inclusiv administrarea de vitamina D.
Miotonia Steinert (maladie genetica) poate produce cataracta; pacientul prezinta atrofia muschilor scheletali, poikilodermie si semne clare de cataracta; opacitatile cristalinului sunt dispuse de obicei la nivelul fetei posterioare a lentilei si au un aspect stelat. Pentru o astfel de forma de cataracta, se poate interveni chirurgical, pacientul avand ulterior o evolutie favorabila din punct de vedere clinic.
Insuficienta ovariana poate determina cataracta; de asemenea, menopauza este cauza frecventa de cataracta; aceasta forma de afectare a cristalinului se poate instala mai ales in urma interventiilor chirurgicale care urmaresc rezectia ovarelor; opacitatile evolueaza pe o perioada medie de cinci ani de la realizarea actului chirurgical, pana se ajunge la opacifiere totala a cristalinului. Alta cauza de cataracta, o reprezinta trisomia 21 – boala genetica caracterizata prin prezenta a inca unui cromozom 21 in materialul genetic al individului respectiv.
Deoarece cristalinul are o origine comuna cu cea a dermului, exista o serie de afectiuni cutanate care se pot insoti de cataracta: Sindromul Rothmund – caracterizat prin poikilodermie, hipogonadism si catracta (pacientul prezinta leziuni dermice sclerozante si telangiectazii, regiuni de piele depigmentate sau regiuni hiperpigmentate, alopecie (caderea parului) si fanere (unghii) distrofice; intr-o astfel de maladie, cataracta se manifesta postnatal, afecteaza ambii globi oculari, si evolueaza in cateva luni pana la opacifiere totala a cristalinului; deoarece maladia este genetica, in cadrul aceleiasi familii pot exista cazuri similare de boala) . Sindromul Werner este o alta afectiune dermica care se manifesta prin sclerodermie si cataracta; pacientul prezinta leziuni cutanate, piele intinsa si uscata, telangiectazii si zone depigmentate, precum si ulceratii la nivelul tegumentului membrelor inferioare; cataracta caracteristica acestui sindrom, are o evolutie bilaterala, iar opacitatile au o dispozitie stelata.
Dermatita atopica se manifesta atunci cand fondul immunologic al individului respectiv este deprimat; boala debuteaza inca din tinerete; pacientul prezinta leziuni eritematoase care provoaca mancarime, mai ales la nivelul pliurilor; cel mai adesea formele cronice de dermatita atopica se vor asocia cu cataracta; cataracta asociata, afecteaza ambii globi oculari si evolueaza in cateva luni, pana la compromiterea totala a functiei vizuale.
Alte forme de cataracta pot fi induse de administrarea anumitor substante medicamentoase; tratamentul intensiv cu cortizon pe o perioada de timp indelungata (mai mult de 12 luni), poate conduce la aparitia unor opacitati dispuse la nivelul cristalinului; cu cat tratamentul cu cortizon este mai intens si mai prelungit, cu atat aceste opacitati vor fi mai frecvente; in unele situatii, opacitatile pot disparea dupa staparea terapiei cu cortizon. Dinitrofenolul si triparanolul sunt de asemenea medicamente a caror utilizate intensiva poate conduce la aparitia unor forme de cataracta. De asemenea, antimalaricele de sinteza (clorochina), atunci cand sunt folosite ca terapie antiiflamatorie pot conduce la aparitia unor opacitati dispuse la nivelul cristalinului.
Mentionam de asemenea ca, anumite forme de cataracta pot aparea si la pacientii care sufera de insuficienta renala cronica si care utilizeaza timp indelungat aparatele pentru dializa. Catacarta poate aparea inclusiv la pacientii care sunt supusi sedintelor de chimioterapie (pacientii cu diferite forme de cancer, inclusive cei care sufera de leucemie) .
In urma unor accidente de munca, daca o persoana este supusa unei doze variabile de radiatii ionizate, pot aparea opacifieri ale cristalinului; evolutia cataractelor de iradiere se poate extinde chiar si pe durata a zeci de ani, din momentul producerii iradierii. Urmarile expunerii la astfel de radiatii sunt cu atat mai grave cu cat persoanele respective sunt mai tinere si doza de expunere este mai mare.
De asemenea, expunerea prelungita a ochilor la radiatii infrarosii, poate conduce la aparitia cataractei. Forme de cataracta au fost sesizate si la persoanele care timp indelungat au fost expuse radiatiilor calorice (topitori, sudori, suflatori de sticla) ; cel mai adesea aceste simptome de cataracta debuteaza dupa varsta de 45 de ani.
Traumatismele globului ocular care produc leziuni ale capsulei cristalinului, genereaza diferite forme de opacitati la acest nivel – cataracta traumatica. O contuzie a globului ocular, poate determina intr-un timp variabil de la producerea traumatismului, cataracta; opacitatile cristalinului au o dispozitie stelata; ele pot disparea spontan sau pot evolua pana la opacifiere totala si pierdere definitive a vederii. Plagile de la nivelul cristaloidei reprezinta de asemenea cauze frecvente de cataracta. Cataracta poate aparea si atunci cand la nivelul globului ocular persista timp indelungat un corp strain; daca corpul strain restant este de origine feroasa, sarurile de fier se vor depune la nivelul cristalinului sub forma de gramezi; ulterior, cristalinul se va opacifia si se va indura. Electrocutarea poate cauza cataracta unilaterala sau bilaterala; cu cat socul electric este mai puternic, cu atat mai grava va fi evolutia cataractei astfel instalate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu