Cancerul gastricCancerul gastric este o neoplazie cu punct de plecare in mucoasa gastrica, reprezentind una dintre cele mai frecvente localizari viscerale maligne, situindu-se pe locul al doilea ca frecventa, dupa neoplasmul bronhopulmonar. Raspindirea pe glob este variabila, fiind cel mai intilnit in Japonia, China, Europa de Est. Incidenta este mai crescuta la sexul masculin, iar virsta medie la care survine este de 70 de ani la barbati si 75 de ani la femei. In Rominia zonele cu mortalitate crescuta sunt reprezentate de vestul si estul Transilvaniei, Bucuresti si Teleorman. Numeroase studii experimentale, clinice si epidemiologice demonstreaza interventia a numerosi factori de risc, care pot actiona concomitent sau succesiv. Alimentatia este unul dintre cei mai importanti factori de mediu implicati in patogenia cancerului gastric. Consumul alimentelor conservate prin uscare si fum, excesul de sare, transformarea nitratilor in nitriti cu formare de compusi N-nitroso-nitrosamide si nitrosamine, scaderea aportului zilnic de fibre vegetale, scaderea aportului de seleniu sunt surse de factori cancerigeni. Simptomele initiale sunt nespecifice, frecvent fiind vorba de dispepsie sugestiva pentru ulcerul peptic. Pacientii si medicul tind sa nu dea importanta cuvenita simptomelor si sa le trateze ca o boala acida. Mai tirziu, senzatia de satietate precoce poate apare daca cancerul blocheaza regiunea pilorica sau daca stomacul nu se mai destinde secundar linitei plastice. Scaderea in greutate, de obicei datorita dietei, hematemeza si melena sunt rare, dar anemia secundara singerarilor oculte este adesea prezenta. Pacientii suspecti de cancer gastric necesita endoscopie, multiple biopsii si examen citologic. Cei la care s-a evidentiat neoplasmul necesita examen computer tomograf toracic si abdominal pentru a determina extinderea tumorala. Prognosticul depinde de stadiul tumorii dar de obicei este nefast, rata de supravietuire la 5 ani fiind 5-10%. Patogenie Numeroase studii experimentale au dovedit interventia a numerosi factori de risc care pot actiona in patologia cancerului gastric. Alimentatia este unul dintre cei mai importanti factori de mediu incriminati. Consumul alimentelor conservate prin uscare si fum, excesul de sare, transformarea nitratilor in nitriti cu formare de compusi N-nitroso-nitrosamide si nitrosamine, scaderea aportului zilnic de fibre vegetale, scaderea aportului de seleniu, reprezinta adevarate surse de agenti carcinogenetici. Interventia Helicobacter pylori in etiopatogenia cancerului gastric ramine controversata. Consecutiv infectiei cu H. pylori are loc o proliferare exagerata a celulelor epiteliale gastrice cu instalarea gastritei cronice atrofice si cresterea vulnerabilitatii celulelor epiteliale la agenti mutageni. Afectiunile cu risc crecut de cancer gastric sunt gastrita cronica atrofica cu metaplazie intestinala, anemia Biermer, ulcerul gastric, stomacul operat pentru ulcer gastric sau ulcer duodenal, polipii gastrici si gastrita Menetrier. In cadrul leziunilor precanceroase displazia gastrica cu grad inalt are o importanta deosebita, reprezentind o etapa obligatorie in carcinogeneza. In patogenia cancerului gastric s-au propus doua ipoteze. Modelul Correa reprezinta cel mai important concept actual de patogeneza a cancerului gastric de tip intestinal pornindu-se de la gastrita atrofica, cu hipoclorhidrie si aclorhidrie. Patogeneza este multifactoriala, precizindu-se rolul excesului de sare alaturi de existenta unor factori predispozanti mosteniti, de deficitul in unele microelemente, vitamine sau antioxidanti. Modelul Correa explica mai putin insa aparitia cancerului difuz. Ipoteza emisa de Tahara precizeaza mecanismele multiple care sunt implicate in patogeneza tipului difuz si intestinal al cancerului gastric. Se considera ca gena C-met care codifica proteina C-met, un receptor pentru factorul de crestere al celulelor hepatice reprezinta factorul cheie. Diseminarea se face prin contiguitate, limfatica, hematogena si peritoneala.